Alăptarea în public: dincolo de controverse

Noemi Szoke
iunie 7, 2021
Alăptare, Cursuri, Naștere

Alăptarea în public: dincolo de controverse

Societatea modernă și alăptarea în public

Am fost rugată în urmă cu câteva luni să mă implic într-un proiect al unui antropolog. Acesta făcea o cercetare cu privire la alăptare. Îl interesa în mod special modul în care societatea modernă privește alăptarea și mai precis alăptarea în public.

O mare parte din mamele intervievate în cadrul cercetării au răspuns că evită să alăpteze în public.

Legea naturii

Mi-am amintit atunci de o povestioară care este de fapt relatarea unei întâmplări reale. La o grădină zoologică din Ohio trăia o gorilă. Ea fusese adusă la grădina zoologică de când era mititică. Deși se întâmplă rar ca o gorilă aflată în captivitate să procreeze, aceasta a făcut-o, aducând pe lume un mic pui de gorilă. La scurt timp după nașterea puiului, gorila l-a omorât. L-a omorât pentru că nu a știut să-l hrănească. După ce iși nasc puii mamiferele au 3 alternative. Prima dintre ele este să își alăpteze puii. Dacă nu știu cum să o facă, mai rămân două alternative: să îi lase să moară de foame sau să îi omoare. Această femelă a trăit doar în captivitate și nu a văzut niciodată o altă gorilă alăptând. Neștiind cum să-și hrănească puiul, i-a curmat suferința.

Până și primatele au nevoie de un proces de învățare pentru a-și hrăni puii?
Se pare că da.

Învățarea e un proces UNIVERSAL

Când gorila a rămas însărcinată din nou, îngrijitorii știau că ea avea nevoie de ajutor, pentru a nu repeta experiența anterioară. Cumva, gorila trebuia învățată să iși alăpteze puiul. Ei au apelat la o organizație care se numește La Leche League și care este de fapt un grup de suport pentru mamele care alăptează. S-a decis ca în fiecare zi o mamă să meargă la grădina zoologică și să își alăpteze copilul în fața gorilei.

Zile în șir gorila a fost dezinteresată de ceea ce se întâmpla în fața cuștii ei. Totuși, în fiecare zi, o altă mamă venea și își hrănea copilul acolo, în fața gorilei. În timp, gorila a devenit tot mai interesată de ceea ce se petrecea. Pe măsură ce i se apropia sorocul, gorila s-a apropiat tot mai mult de zăbrelele cuștii să vadă ce face mama din fața ei.

Omul și Umanul

Când puiul de gorilă s-a născut, mama gorilă se comporta ca și cum ar fi uitat ce văzuse săptămâni la rând. Nu știa cum să-și atașeze puiul la sân. Puiul plângea de foame, iar ea devenea tot mai agitată. Văzuse ce are de facut, ea urmărise mame alăptând timp de săptămâni întregi. Totuși nu reușea să facă ea însăși același lucru.

În disperare de cauză, îngrijitorii au cerut din nou ajutorul celor de la La Leche League. O mamă și copilul ei au fost trimiși din nou la grădina zoologică. Aceasta s-a așezat în apropierea gorilei și și-a atașat copilul la sân, pas cu pas. Gorila a privit-o și a început să imite pașii pe care îi făcea mămica. În scurt timp gorila a reușit să iși atașeze copilul la sân și să îl hrănească. Gorila învățase de la om ce nu avuse ocazia să învețe de la suratele din specia ei. La următorul pui gorila știa ce are de făcut.

De pe vremea bunicii

Ne întrebăm adesea cum și-au hrănit bunicile și străbunicile noastre copiii, când nu existau sticluțe, tetine și lapte praf. Poate că povestioara cu gorila este un prim pas înspre găsirea unei explicații. Probabil că fiecare femeie, în vremea aceea, văzuse cel puțin o altă femeie alăptând. Se susțineau reciproc și învățau unele de la altele. Oare nu suntem noi aproape la fel de izolate ca și gorila din captivitate? Câte dintre noi am văzut alte mame alăptând? Câte dintre noi am stat și am privit cum iși atașează o mamă copilul la sân? Cred că destul de puține.

Și acum încercați să vă gândiți câte mame ați văzut prin mall-uri, parcuri, sau pe stradă hrănindu-și copiii cu sticluța? Mai multe, nu-i așa? Paradoxul este că deși suntem asaltați de vulgaritate și de goliciune, parcă ne vine greu să alăptăm în public, deși este poate cea mai naturală și lipsită de conotații sexuale formă de „dezvelire”.

Alăptarea în public: dincolo de conotații și controverse

Scopul meu nu este neapărat acela de a milita pentru alăptarea în public, ci mai degrabă acela de a vă spune că și pentru femeia din ziua de azi, la fel ca și pentru gorila din povestioară, alăptatul poate să fie un proces de învățare care cere timp și ajutor. Iar dacă ai nevoie de ajutor, eu, alături de ceilalți susținători ai alăptării, suntem gata să ți-l oferim. Există chiar și cursuri de alăptare care se fac înainte de naștere, tocmai pentru a-ți aduce informațiile de care ai nevoie pentru a alăpta copilul.

Dacă ai opinii legate de subiectul pe care l-am atins aici, nu ezita să îmi lași un comentariu. Toate comentariile primite le voi trimite domnului care face cercetarea legată de alăptare. Vă multumesc.

Și dacă ți-a plăcut acest articol te așteptăm în comunitatea Părinte Informat. Urmăreşte-ne şi pe paginile reţelelor sociale Facebook şi Instagram!